Mediul de viață și biologia speciei
Cocoșarul cuibărește în liziera pădurilor, a arboretelor, a plantațiilor, a parcurilor și a grădinilor.
La noi în țară, specia cuibărește în Transilvania și local în Moldova, în regiuni deluroase și muntoase.
În afara perioadei de cuibărit, această specie este cea mai gregară dintre toate speciile de sturzi.
În timpul migrației se adună în mii de exemplare. Mulți indivizi își apără teritoriile de hrănire pe timpul iernii. Longevitatea maximă este de 18 ani și o lună. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Cocoșarul este o specie omnivoră. Se hrănește nevertebrate, precum diferite insecte, melci, viermi, păianjeni, însă pe timpul iernii consumă și fructe. Se hrănește pe sol, în zbor, sau în coroana arborilor. Hrana de origine vegetală este foarte variată, constând din fructe de măceș, de soc, ienupăr, sorg, cireșe, mere, pere, mure, căpșuni și diferite semințe.
Cocoșarul este o specie monogamă, însă o pereche se menține rareori pentru o perioadă mai lungă de 2 ani. Cuibărește atât solitar, cât și colonial, până la 40-50 de perechi, mai ales în cazul populațiilor nordice. Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie. Pot fi două ponte pe an, fiecare constând din câte 3-7 ouă albăstrui, cu pete mici, maronii. Femela este cea care construiește cuibul în arbori, la baza ramurilor groase, sprijinit de trunchi, iar masculul doar supraveghează în timpul construcției. Cuibul, în formă de cupă, foarte rezistent, este confecționat din ramuri și frunze, căptușit pe interior cu pământ, mușchi și uneori cu fire de păr sau de lână. Ponta este incubată timp de 10-13 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și zboară din cuib după aproximativ 12-15 zile. Ei mai sunt îngrijiți și hrăniți de către părinți încă 2-3 săptămâni după ce au părăsit cuibul.
