Cormoran mare

Cormoran mare – Phalacrocorax carbo

Clasificare

  • Regn: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Suliformes
  • Familie: Phalacrocoracidae
  • Gen: Phalacrocorax
  • Specie: Phalacrocorax carbo

Caractere de identificare

Este o pasăre acvatică de talie mare, lungimea corpului fiind de 77-94 cm și anvergura de 121-149 cm. Cântărește 1810-2810 g. Cormoranul mare poate fi văzut deseori pe pietre sau diferite alte suporturi, cu aripile întinse, ca și cormoranul mic, pentru a le usca la soare, neavând glandă uropigiană. Gâtul este lung și gros. Comparativ cu cormoranul mic, are un profil al capului mai alungit, de formă triunghiulară, cu ciocul puternic. Nu prezintă dimorfism sexual. Când înoată, corpul este scufundat în mare parte, la suprafața apei se vede gâtul și ciocul ridicat. Adultul are penajul negru, cu irizații albastre și verzi. Aripile au o tentă de bronz, cu solzi negri. Pielea de la baza mandibulei inferioare este galbenă, înconjurată de alb. În perioada de reproducere se observă o pată albă pe coapsă, care însă dispare până în luna iulie. În colonie emite sunete înalte, guturale.

Distribuția

Cu excepția Americii de Sud și Antarcticii, cormoranul mare cuibărește pe toate continentele. Europa reprezintă mai puțin de jumătate din suprafața globală de cuibărit a speciei. Se întâlnește pe toată coasta Oceanului Atlantic, pe coastele Mării Mediterane și pe cele ale Marii Negre. Populația cuibăritoare din Europa de 401 000-512 000 de perechi cuibăritoare, cu tendință de creștere. În zonele nordice este migrator, iar în restul arealului de distribuție este sedentar.
În România, cormoranul mare este o specie parțial migratoare. Iarna staționează cu precădere pe apele stătătoare, interioare, neînghețate sau chiar pe cursurile râurilor mari. Numărul exemplarelor care iernează pe teritoriul țării noastre este în medie de 2 815 și 14 153.
Vara, cormoranul mare poate fi întâlnit în majoritatea habitatelor acvatice, atât costiere, cât și zonele umede interioare. Populația cuibăritoare din România este de 12 000-20 000 de perechi, întâlnite mai ales pe apele interioare și în Delta Dunării.

Mediul de viață și biologia speciei

În mediul marin, cormoranul mare este întâlnit în zonele de coastă protejate, precum estuare, lacuri salmastre, lagune, păduri inundabile, delte și golfuri.
Habitatele cu apă dulce sunt reprezentate de lacuri, râuri, zone inundabile, mlaștini cu ochiuri
de apă, iazuri piscicole etc.
Cormoranul mare este un foarte bun înotător și scufundător. Plutește cu corpul scos la suprafață, iar în cazul în care se simte în pericol, intră în imersie, lăsând afară numai capul și gâtul. În libertate poate trăi maximum 23 de ani. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de trei ani.
Hrana este constă din pești de până la 30-40 cm lungime. Dintre speciile de apă dulce, consumă în special caras, crap, știucă, plătică sau biban. Speciile marine consumate mai frecvent sunt zglăvoaca, chefalul, barbunul, șprotul și hamsia. Pentru a se hrăni, se scufundă cu ajutorul picioarelor sau aripilor. Se poate scufunda până la 8 m adâncime și poate sta sub apă până la 2 minute. În funcție de dimensiunile ei, prada poate fi consumată fie în timpul scufundării, fie la suprafața apei.
Împerecherea este monogamă. Perechile se formează de regulă pe un sezon de reproducere. Uneori o pereche poate rezista mai mult, în special dacă folosește același teritoriu și are posibilitatea de a reveni la vechiul cuib. Cuibul poate fi instalat pe arborii de pe ostroave, din păduri inundabile, pe sol sau chiar în stufăriș.
Cuibărește de obicei în colonii mixte de până la 400 de cuiburi, împreună cu alte specii de păsări, precum cormorani mici și diferite specii de stârci.
Jocurile nupțiale se desfășoară pe cuib, chiar și în situațiile în care cuibul nu a fost finalizat. Cuibul este confecționat felurite materiale organice, precum rămurele, plante și ierburi uscate, cimentate cu excrementele păsărilor. Pe același arbore pot exista până la 15 cuiburi. În lunile mai-iunie, cormoranul mare depune 4-7 ouă. Incubația este de 23-30 de zile. Ambii parteneri clocesc și apără cuibul. Puii sunt hrăniți de 3-5 ori pe zi, la început cu pește digerat, apoi cu pește regurgitat. La vârsta de 35 de zile, puii încep să se cațăre pe crengi la vârsta de 35 de zile, la 42 de zile pot deja înota și sări în apă, iar la 44 de zile de la ecloziune sunt capabili să zboare. La 56 de zile de la ecloziune, puii părăsesc definitiv cuibul.

Amenințări și măsuri de conservare

Cormoranul mare poate fi amenințat de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor, vânătoarea și braconajul. Mortalitatea poate fi cauzată și de uneltele de pescuit.
Pentru conservarea populațiilor de cormoran mare se recomandă respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene, menținerea vegetației palustre la un nivel optim pentru specie, managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede. Managementul nivelului de apă din ecosistemele acvatice trebuie să se facă în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei. Se recomandă să se limiteze utilizarea plaselor pescărești pentru preveni prinderea accidentală a păsărilor. În zonele de importanță ridicată pentru specie trebuie regularizată activitatea turistică, mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor, iar în unele cazuri chiar interzise aceste activități. Pentru creșterea vizibilității liniilor de tensiune se pot monta anumite dispozitive. Pentru a minimaliza riscul de coliziune se recomandă să se facă o planificare a instalării turbinelor eoliene
Trebuie respectată legislația vânătorii, prin cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
Este esențial să se acorde importanță cercetărilor pentru evaluarea impactului păsărilor acvatice asupra resurselor exploatate comercial și stabilirii măsurilor de armonizare a obiectivelor de conservare a speciei cu activitățile sectoarelor afectate. Trebuie inventariate atât zonele de reproducere, cât și zonele de migrație, hrănire și aglomerare. Este bine să fie încurajate studiile referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele care vizează parametrii demografici.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 92;
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.78;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 57;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Cormoran mare (sor.ro)
Follow Us