Cucuvea - Administrația Parcul Natural Văcărești

Cucuvea– Athene noctua

Clasificare

Regnul: Animalia
Clasa: Aves
Ordin: Strigiformes
Familie: Strigidae
Gen: Athene
Specie: Athene noctua

Caractere de identificare

Cucuveaua este o specie de pasăre răpitoare de noapte de talie mică, întâlnită deseori în localități, în vecinătatea locuințelor oamenilor. Lungimea corpului este de 23-27 cm, anvergura aripilor este de 50 – 57 de cm. Cântărește 162 – 206 grame.

Pasărea are o formă compactă, capul mare, rotunjit, creștetul aplatizat, picioare lungi și coada scurtâ. Sexele sunt asemănătoare, femela fiind ușor mai mare. Capul și partea dorsală sunt maronii cu pete albe, iar partea ventrală este de culoare albă cu pete maro orientate vertical. Deasupra ochilor de culoare galbenă se observă câte o sprânceană pronunțată de culoare albă. Orientarea oblică a sprâncenelor albe situate deasupra ochilor mari și galbeni, ciocul cu maxila având vârful încovoiat, conferă cucuvelei aspectul unui om extrem de serios, cucuveaua fiind un simbol al înțelepciunii. Deși în folclorul multor popoare cântecul cucuvelei este prevestitor de moarte și diferite nenorociri, această credință nu are nicio bază reală. Atrasă de insectele ce se aglomerează în zonele luminate, își face de multe ori apariția în locurile unde oamenii se aduna pentru priveghi și astfel și-a atras această faimă nefastă, care i-a atras de-a lungul timpului ura oamenilor și încercarea lor de a extermina pe nedrept această pasăre, de altfel foarte cunoscută și simpatică.

Numele de gen provine de la numele zeiței Atena, reprezentată în mitologia greacă însoțită de o cucuvea, simbol al înțelepciunii. Este emblema orașului Atena. Zeița înțelepciunii însoțită de cucuvea apare de altfel, chiar și pe sigla Academiei Române. Apare pe reversul multor monede grecești. Numele de specie noctua, este denumirea latină a speciei de pasăre răpitoare de noapte, însoțitoare a zeiței Minerva, echivalenta romană a zeiței Atena a înțelepciunii.

Distribuția

Cucuveaua este răspândită într-un areal foarte vast, care se întinde pe teritoriul a trei continente: din Europa de Vest și nord-vestul Africii până în Mongolia, China și Vietnam. În Europa este absentă în nordul continentului. Arealul speciei are ca limită nordică Letonia, iar la sud Deșertul Sahara și Peninsula Arabică. În Marea Britanie a fost introdusă în secolul al XIX-lea și de curând și în Noua Zeelandă.

În Europa, populația acestei specii numără între 618 000 și 1 170 000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 25% din populația globală.

În România, populația de cucuvea numără între 15 000 și 40 000 de perechi cuibăritoare.

Mediul de viață și biologia speciei

Cucuveaua este o specie de pasăre răpitoare de noapte întâlnită frecvent în localități. Este adaptabilă climatelor cu vânt și ploaie. Alege zonele calde, chiar semiaride, dar se adaptează și zonelor cu vânturi și ploi frecvente. Specia este însă vulnerabilă la îngheț și la căderile abundente de zăpadă. Evită pădurile compacte și vegetația densă, dar și mlaștinile sau terenurile agricole.

Poate fi întâlnită de pe țărmul mării și de la câmpie, în partea nordică și centrală a arealului, până la altitudini de 2000 m în Georgia și Armenia, în râpe, văi, rigole, în pereții stâncoși ai râurilor și în munți neîmpăduriți și uscați.
Cucuveaua se hrănește cu insecte având activitate crepusculară și nocturnă, râme, rozătoare, păsări, amfibieni, șerpi mici. Este activă în special dimineața, seara și la debutul nopții, vânând de pe un punct înalt de observare. Este una dintre puținele bufnițe diurne, de multe ori putând fi observată și în cursul zilei. Pândește prada cocoțată pe un stâlp și se năpustește asupra ei, alteori planează la mică înălțime deasupra solului. Vânează și pe sol căutând coleoptere, râme și diverse larve. Nu are o ținută atât de dreaptă precum alte bufnițe. Când este agitată face ,, plecăciuni,, . zboară rapid și ondulatoriu pe distanțe lungi, precum ciocănitoarea. În sălbăticie are o longevitate de trei ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.

Cucuveaua cuibărește în scorburi ale arborilor, pe stânci, în cavități, râpe și pe clădiri, uneori în pod sau chiar în hornul caselor. Nu refuză nici scorburile artificiale. În luna februarie, la începutul sezonului de reproducere, masculii își stabilesc un mic teritoriu. Partenerii se curtează strigându-se unul pe altul, ciugulindu-se, iar masculul hrănește femela în această perioadă. Perechile monogame rămân împreună pentru cel puțim un an. Uneori ei rămân împreună toată viața. În fiecare an, se întorc la același cuib. Înainte de a se stabili în cuib, îl lărgesc și îl curăță foarte bine.
La sfârșitul lunii martie și începutul lui aprilie, femela depune 2-5 ouă albicioase de 34 x 29 mm. Femela le clocește timp de 27-28 de zile. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți. Ei devin capabili să zboare după 30-35 de zile de la eclozare. Femela depune două ponte pe an.

Amenințări și măsuri de conservare

Cucuveaua poate fi amenințată de pierderea și alterarea habitatului, a zonelor de reproducere și aglomerare, inclusiv din cauza schimbării folosirii terenurilor, contaminarea prin produse agricole, indisponibilitatea hranei, braconaj.
Măsurile de conservare vizează asigurarea resurselor de hrană și întreținere corespunzătoare zonelor învecinate locurilor de reproducere, interzicerea distrugerii cuiburilor ocupate sau a locurilor de cuibărit, conservarea, crearea și promovarea terenurilor cu vegetație corespunzătoare cerințelor speciei, menținerea și interzicerea arderii miriștilor, menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional, menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, reducerea chimicalelor din agricultură, aplicarea chimicalelor puțin toxice și persistente.

Se acordă atenție deosebită măsurilor de asigurare a liniștii în zonele de reproducere a speciei, monitorizarea și evitarea capturării ilegale și distrugerii cuiburilor. O măsură care garantează securitatea păsărilor ține cont de managementul cablurilor de telecomunicație sau de transport al energiei, cu adaptarea amplasării noilor cabluri la standardele naționale. Zone unde mortalitatea cauzată de drumuri este ridicată trebuie identificate, pentru a se lua măsuri de limitare a acestui fenomen.

Controlul și respectarea legislației vânătorii împotriva braconajului se face în mod adecvat prin cooperarea între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare jandarmerie și Garda de Mediu.
Este esențial să fie inventariate zonele de reproducere, atât actuale, cât și potențiale, să se identifice zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservare și să fie promovate studiile referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

Bibliografia

- Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 310-311;
- Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Owls, 190, Chancellor Press, London
- Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică Română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.232;
- Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic, Edit. Albatros, București, pag. 143
- https://ornitodata2.sor.ro/specii/376/cucuvea-athene-noctua