Grelușel de stuf

Grelușel de stuf – Locustella luscinioides

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Passeriformes
  • Familie: Sylviidae
  • Gen: Locustella
  • Specie: Locustella luscinioides  

Caractere de identificare

Este o specie de pasăre cântătoare, oaspete de vară, care cuibărește mai ales în stuf,  Are o lungime a corpului  de 13,5 – 15 cm, în medie. Cântărește 12 – 21 g.

Penajul are un colorit relativ uniform, dorsal fiind maroniu roșiatic, iar ventral este gri-ruginiu pe flancuri și mai deschis pe abdomen. Gușa este mai deschisă la culoare (albicioasă). Sexele și vârstele sunt asemănătoare. Având în vedere aspectul general, coloritul și prezența unei sprâncene de culoare mai deschisă, dar mai ales habitatul legat de stufărișurile dense și întinse, pasărea poate fi confundată cu lăcărul mare(Acrocephalus arundinaceus), de care-l putem însă deosebi atât după voce, cât și având câteva repere morfologice: subcodalele sunt lungi, maronii roșietice de o nuanță deschisă cu vârfuri în nuanțe mai deschise la majoritatea indivizilor, iar spre deosebire de lăcarul mare, marginea aripii este curbată, pieptul este gri-maroniu șters și pe flancuri cu o tentă gri-maronie, roșiatică, fără tonuri gălbui. Coada este lată, cu dungi fine întunecate pe partea dorsală.

Grelușelul de stuf este mai dificil de observat, fiind camuflat în stufăriș în majoritatea timpului.

Poate fi văzut uneori atunci când cântă de pe vârful firelor de stuf . Dacă nu poate fi văzut, poate fi, în schimb auzit după cântecul ascuțit, metalic și monoton, asemănător bâzâitului unor insecte ortoptere.

Denumirea științifică a acestei specii este inspirată tocmai de acest cântec specific. Numele  gen,

Locustella,  este diminutivul în limba latină a cuvântului locusta – lăcustă, cu referire la cântecul asemănător cu cel al unor insecte ortoptere – (greieri, lăcuste, cosași), iar epitetul specific, luscinioides  provine din cuvântul latin luscinia , care înseamnă privighetoare și de la sufixul provenit din limba greacă –ides însemnând asemănător cu, aluzie la aspectul general al acestei mici păsări cântătoare, care aduce cu cel al privighetorii.

 

Distribuția

Grelușelul de stuf cuibărește în special în estul și sud-estul Europei, cu populații foarte mari,

mai ales în România. Sporadic apare și spre vestul și nordul Europei, dar și în Asia. Câteva dintre țările baltice au fost colonizate recent, populațiile din aceste regiuni fiind în creștere. Migrează pe distanțe lungi. Iernează în Africa de Est. Populația din Europa reprezintă 65% din populația mondială, fiind cuprinsă între 281 000 și 474 000 de perechi cuibăritoare. Între anii 1980-2011 tendința a fost stabilă.

În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 114 498 și 205 782 de perechi. În România, specia este distribuită în toată țara, de la câmpie până în zona dealurilor înalte, în special în zonele vaste de stufăriș asociate cursurilor mari de apă, în special în Delta Dunării. Nu întâlnim specia în zonele montane.

Mediul de viață și biologia speciei

Grelușelul de stuf cuibărește în stufărișuri, pe pajiști mlăștinoase cu papură, în rogoz, sălcii, anini, pe malurile lacurilor, de obicei la câmpie. În Europa ajunge până la înălțimea de 360 m. În Kazahstan a fost întâlnit, însă, și la 1 200 m. Longevitatea maximă atinsă în libertate este de șapte ani și cinci luni. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de un an.

Vânează o diversitate de insecte mici, cu dimensiuni de până 4 mm. Hrana este compusă din efemeroptere, libelule, lăcuste, lepidoptere, diptere și coleoptere, toate de dimensiuni mici, capturate în apropierea apei, atunci când se agăță de tulpinile de stuf. La acestea se adaugă, câteodată, păianjeni și melci.

Perioada de cuibărit începe din mijlocul lunii mai și durează până la începutul lui iulie. Grelușelul de stuf poate să depună două ponte într-un sezon de reproducere, prima pontă la mijlocul lunii mai și a doua în iulie.

Este o specie monogamă, solitară. Masculul stă agățat pe vegetația înaltă și cântă pentru a-și marca teritoriul. Cuibul, în formă de cupă, este amplasat lângă apă, la baza tulpinilor de stuf. Este confecționat din fire de iarbă, stuf, dar și din papură sau rogoz uscat. Interiorul cuibului este căptușit cu frunze și fire fine de iarbă. Ponta este formată din 3-6 ouă. Femela clocește timp de 10-12 zile. Ouăle sunt de culoare gri-alburie și sunt acoperite complet de puncte și pete gri, maro sau violet. Puii sunt hrăniți la început numai de către mamă, apoi de către ambii părinți. După 11-15 zile puii sunt capabil să zboare și părăsesc cuibul.

Amenințări și măsuri de conservare

Specia este amenințată în principal de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.

Ca măsuri de conservare ce se impun, se pot enumera: respectarea restricțiilor de construcție în

zonele ripariene și costiere, măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie, interzicerea arderii vegetației ripariene, inclusiv a întinderilor de stuf și papură, menținerea și conservarea stufărișurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic, managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede, măsuri în vederea evitării eutrofizării și sedimentării în zonelor umede, managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.

Se recomandă menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor să fie strict interzisă, încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate, încurajarea producției organice;

Este de dorit să se realizeze inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale, identificarea zonelor de migrațiune, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea acestei specii, promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 436-437;
  • Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Passerines p. 210, Chancellor Press, London
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.318;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Greluşel de stuf (sor.ro)
  • https://ornitodata2.sor.ro/specii/457/grelusel-de-stuf-locustella-luscinioides
Follow Us