Lebăda de vară

Lebăda de varăCygnus olor

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Anseriformes
  • Familie: Anatidae
  • Gen: Cygnus
  • Specie: Cygnus olor

Caractere de identificare

Lebăda de vară este, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute și iubite păsări. Apare atât în mitologiile diferitelor popoare, cât și ca sursă de inspirație în muzică, balet, arte plastice. Impresionează prin frumusețea penajului, alb-complet la adult, dar și prin mărime și eleganță, lungimea corpului fiind de 150 cm, iar anvergura 200-240 cm. Cântărește 6600-15000 g. Gâtul este foarte lung în raport cu capul și cu restul corpului. Gâtul poate fi ținut drept sau, atunci când înoată, încovoiat în forma literei S. Ciocul este roșu-portocaliu, iar în frunte are un cucui. Picioarele sunt negre. Coada este relativ lungă și ascuțită. Dimorfismul sexual nu este pronunțat. Masculul este mai mare, cu un cucui proeminent.

Juvenilii au penajul cenușiu și ciocul gri, iar abia în al treilea an de viață penajul devine complet alb.

Distribuția

Lebăda de vară este răspândită în  sudul și vestul palearcticului, incluzând cea mai mare parte a Europei, vestul Asiei, unele suprafețe din estul și sudul Asiei, până în Orientul Mijlociu. În Europa este comună în majoritatea țărilor. Mai multe populații sunt sedentare, însă, în iernile grele, populațiile din nord și din est se pot muta spre sud-vestul Europei și spre Orientul Mijlociu. Populația europeană este între 83 400 și 116 000 de perechi cuibăritoare, constatându-se o tendință de creștere.

În România, lebăda de vară poate fi observată în majoritatea zonelor umede, în diferite perioade ale anului. Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 4000 și 6000 de perechi, majoritatea în Delta Dunării, dar și în bălțile din luncile râurilor mari din sudul și estul țării, în vestul țării și în Câmpia Transilvaniei. În timpul pasajelor pot fi observate între 30 000 și 50 000 de exemplare. Pe teritoriul țării noastre iernează între 4 340 și 20 364 de exemplare.

Mediul de viață și biologia speciei

Lebăda de vară preferă zonele umede întinse, cu vegetația emergentă bogată, stufărișuri, dar și lacuri cu suprafețe mari,  heleșteie, bălți din luncile râurilor. Este prezentă și în habitate acvatice transformate prin activități umane,  inclusiv în parcuri cu bazine mari sau lacuri de acumulare.

În anumite părți ale arealului populațiile sunt migratoare, în altele fiind parțial migratoare sau sedentare. În România, în perioadele de  migrație sau de iarnă, se adună în efective mari pe lacurile din Deltă, în zona lagunară, respectiv pe cele din sudul și sud-estul țării sau din Moldova. Efectivele aflate în pasaj pe lacurile din Transilvania aparțin probabil populațiilor din Europa Centrală și de Vest. Multe exemplare din populațiile nordice și nord-estice petrec iarna la noi sau se deplasează spre sud în iernile grele. Adeseori se înregistrează mortalități însemnate în timpul iernii, când condițiile meteorologice sunt extreme. Nu cântă, însă vâjâitul puternic al aripilor în zbor se aude de departe. În sălbăticie trăiesc în medie 10 ani,

Hrana este predominant vegetală, constituită din plante submerse, colectate în apă puțin adâncă prin scufundarea capului și a gâtului. Se hrănesc ocazional și cu nevertebrate acvatice precum diferite insecte, larve, viermi, moluște, dar și cu pești de mici dimensiuni sau amfibieni și larvele amfibienilor.

Este o specie monogamă. Odată formată, perechea se menține pe toată durata vieții. Construiește cuiburi masive în stufăriș, pe plauri sau uneori chiar pe sol în  insule cu vegetație abundentă. Sunt teritoriale în perioada de cuibărit, când în special masculii manifestă frecvent un comportament agresiv față de alte exemplare. Femela depune 5-8 ouă alb-fumurii. Incubația durează 35-41 de zile, fiind asigurată de ambii părinți. Puii sunt nidifugi, după ecloziune înoată în apă după adulți. Timp de 120-150 de zile stau în vecinătatea adulților, apoi pot deveni independenți.

Amenințări și măsuri de conservare

Lebăda albă este  amenințată de pierderea sau alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor, braconaj. Hrănirea lebedelor pe timp de iarnă de către oameni, cu pâine și alte produse de panificație, poate duce la complicații gastrice grave ca urmare a dificultăților în a digera produsele procesate.

Au fost identificate măsuri de conservare, precum respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea refacerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede, măsuri pentru evitarea eutrofizării și sedimentării în zonele umede.

Trebuie încurajată folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede, și pe cât posibil, încurajarea producției organice. Este indicată montarea de dispozitive pentru creșterea vizibilității liniilor de medie și mare tensiune și o planificarea corespunzătoare a instalării structurilor generatoare de energie precum turbinele eoliene, cu minimizarea riscului de coliziune.

Legislația vânătorii se impune a fi respectată și controlată, prin cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.

Trebuie identificate zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei și să se acorde importanță studiilor care vizează diverse aspecte ale biologiei speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 8-9;
  • Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Waterfowl p. 36, Chancellor Press, London
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.14;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 71;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Lebădă de vară (sor.ro)
Follow Us