Pițigoiul de stuf – Panurus biarmicus
Clasificare
Regnul: Animalia
Clasa: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Panuridae
Gen: Panurus
Specie: Panurus biarmicus
Caractere de identificare
Adultul este de talie mică, lungimea corpului fiind de 14-15 cm. Zborul sete caracteristic, cu bătăi de aripi neregulate. Ciocul este conic, având vârful ascuțit. Coloritul este galben-lutos, capul albăstrui cu o mustață neagră, care lipsește la femele.
Distribuție
Pițigoiul de stuf are un areal de cuibărit mare, incluzând majoritatea țărilor din Europa și Asia. Populația din Europa este cuprinsă între 232.000 și 437.000 de perechi cuibăritoare. Este o specie sedentară, care se poate deplasa pe distanțe scurte, din cauza frigului din cursul iernii. Apare uneori în nordul Africii și în Peninsula Arabă. Peninsula Iberică constituie o zonă de iernare preferată. În România, pițigoiul de stuf se întâlnește în Delta Dunării și în zonele umede cu stufărișuri din restul țării. În România, populația cuibăritoare de pițigoi de stuf este între 19.605 și 40.465 de perechi.
Mediul de viață și biologia speciei
Pițigoiul de stuf cuibărește în zonele umede cu stufărișuri compacte, caracteristice lacurilor și mlaștinilor cu apă dulce sau salmastră. În mare măsură, teritoriile de cuibărit se suprapun cu teritoriile folosite în timpul toamnei și al iernii. În afara sezonului de cuibărit formează stoluri mari de până la 200 de exemplare. Longevitatea maximă este de șapte ani. Vara se hrănește cu diferite nevertebrate în timpul verii, în special cu insecte. Toamna târziu și iarna consumă semințe, iar primăvara consumă petale sau muguri.
Pițigoiu de stuf este o specie diurnă. Este monogam. Perechile cuibăresc în colonii restrânse. Cântecul îi servește, se pare, la atragerea partenerului și la menținerea perechii. Cuibul este alcătuit din diferite materiale vegetale și este amplasat pe tulpini de stuf, la o înălțime cuprinsă între 30 și 125 cm deasupra apei. La construirea cuibului participă ambii parteneri. Femela depune la mijlocul lunii aprilie o pontă formată din 4-8 ouă. Incubația este de 10-14 zile și este asigurată de ambii parteneri. După eclozare, puii sunt îngrijiți 12-13 zile de către ambii părinți, până încep să zboare. Într-un sezon de reproducere, o pereche poate depune 2-4 ponte într-un sezon de reproducere.
Amenințări și măsuri de conservare
Populațiile de pițigoi de stuf pot fi amenințate de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor. Ca măsuri de conservare necesare se impun: respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene, menținerea sau refacerea vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie, interzicerea arderii vegetației ripariene, inclusiv interzicerea arderii stufărișului, conservarea stufărișurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic, măsuri pentru evitărea eutrofizării și sedimentării zonelor umede. Între terenurile cultivate și zonele umede se recomandă menținerea unor fâșii necultivate de cel puțin 1,5 m, pe care să fie strict interzisă folosirea chimicalelor.
Pe terenurile din vecinătate să se folosească doar produse agrochimice selective și cu toxicitate redusă și să nu se folosească semințelor tratate, iar agricultura organică să fie încurajată. Managementul nivelui de apă din ecosisteme acvatice trebuie aplicat în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei. Sunt importante inventarierea zonelor de reproducere, identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare, promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei.
Bibliografia
- Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 502.
- Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p. 346.
- Radu Dimitrie (1983)- Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 214.