Mediul de viață și biologia speciei
Porumbelul gulerat este larg răspândit în toate regiunile împădurite, în special la marginea pădurilor de stejar. Poate fi găsit și în parcurile mari din orașe, dar și în alte zone antropizate. Se găsește de la șes până la limita inferioară a pădurilor, la altitudini cuprinse între 900 și 1 600 m, acolo unde există arbori izolați, pâlcuri de pădure sau păduri rărite care se învecinează cu zone deschise sau culturi agricole. În perioada de iarnă se adună în stoluri, uneori formând stoluri mixte cu porumbelul de scorbură, în zonele agricole întinse din zonele de câmpie, mai ales în Bărăgan.
Hrana este exclusiv vegetală, constând în semințe de cereale, fructele unor specii forestiere precum cele de paltin, fag, stejar, dar și semințe de conifere și ale diferitelor leguminoase. În caută hrana pe solul acoperit de vegetație, însă, spre deosebire de alte specii de porumbei, porumbelul gulerat își caută hrana și în arbori, de unde rupe muguri, flori, frunze verzi, fructe și semințe. Mai rar consumă și diferite insecte precum fluturi, omizi, păduchi țestoși, dar și alte nevertebrate cum ar fi râmele sau unele specii de melci. Uneori ingeră granule de sol și cochilii de melc, pentru a-și acoperi necesarul de minerale.
Maturitatea sexuală este atinsă după un an. Cuplul este monogam pe durata unui sezon de reproducere. În populațiile care migrează cuplul poate de durată. De regulă, masculii își aleg teritoriile încă din toamnă, pentru ca în martie-aprilie să înceapă să își marcheze teritoriile prin strigăte și zboruri nupțiale caracteristice. Mai rar se întâlnesc mai multe cuiburi pe un arbore. De regulă, cuibul este amplasat pe teritoriul ales de o pereche, preferențial pe rășinoase, arbori cu iederă sau foarte rămuroși. Uneori, porumbelul gulerat folosește ca suport pentru construcția propriului cuib, cuiburi ale altor specii de păsări, amenajate cu câteva rămurele, rădăcini și alte materiale vegetale. Masculii propun locurile de amplasare ale cuibului, însă cea care alege locul definitiv este femela. Masculul procură materialele necesare construcției cuibului, pe care le predă apoi femelei. Femela depune 2 ouă albe. Partenerii clocesc pe rând, timp de 15-17 zile. La început puii sunt hrăniți de către ambii părinți cu o substanță secretată de gușă, numită ,,lapte de porumbel,, , apoi cu diferite insecte și abia mai târziu pot consuma muguri și frunze tinere. După aproximativ 5 săptămâni, puii devin capabili să zboare. Într-un an, porumbelul gulerat poate depune 2-3 ponte, până în septembrie.
