Rața lingurar - Administrația Parcul Natural Văcărești

Rața lingurar – Spatula clypeata

Clasificare

Regnul: Animalia
Clasa: Aves
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Gen: Spatula
Specie: Spatula clypeata

Caractere de identificare

Rața lingurar este o specie de rațe de talie medie, lungimea corpului la adult fiind de 44-52 cm,
iar anvergura de 73-83 cm. Greutatea medie este de 410-1100 g. Dimorfismul sexual este pronunțat.
Masculul este viu colorat, având capul verde pârând negru văzut la distanță, pieptul și
conturul lateral alb, partea centrală a flancurilor castanie, spatele și fundul negru, oglinda de culoare albastru-deschis.
Femela are un colorit general maroniu, marmorat, perfect pentru camuflaj în perioada clocirii, iar oglinda este verde. Juvenilii sunt asemănători femelei adulte, însă au creștetul și partea dorsală a gâtului mai închise la culoare, iar abdomenul de o nuanță mai deschisă. Un element de identificare important la rața lingurar, la ambele sexe, este ciocul mare, lung, mult lățit la vârf, ca o lingură, de unde și numele raței.

Distribuția

Rața lingurar este o specie predominant migratoare. Arealul cuprinde aproape toată emisfera nordică, începând din zonele subarctice și zona tropicală: Europa, Asia, America de Nord, nordul și centrul Africii, nordul Americii de Sud. Majoritatea populației europene iernează în sudul Europei, în Asia Mică și în nordul Africii. În Europa populația cuibăritoare este de 170 000 – 233 000 de perechi.
În România poate fi întâlnită tot anul în majoritatea zonelor acvatice de mică altitudine. În timpul iernii sunt înregistrate efectivele cele mai mici. Zonele principale de iernare sunt situate la sud de România. Efectivele cele mai numeroase sunt înregistrate în perioadele de migrație. Cuibărește relativ localizat, în special în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Moldova și în Banat. Nu cuibărește în Delta Dunării.
Populația cuibăritoare din România este estimată între 15 și 150 de perechi. Un număr mult mai mare de exemplare este înregistrat în timpul pasajelor (50 000 -100 000) și iernează pe teritoriul țării între 10 și 2 301 indivizi.

Mediul de viață și biologia speciei

Habitatul preferat de rața lingurar este cel temperat, cu zone deschise, pajiști și zone de stepă. Poate fi întâlnită în toate habitatele acvatice cu ape de mică adâncime, dar permanente, productive, cu vegetație acvatică bogată, mărginite de stuf sau papură. Mult mai rar poate fi găsită specia în apele mărginite de păduri și pâlcuri de copaci sau în apele sărate.
În România, în pasaj și iarna, efectivele cele mai mari se înregistrează pe lacurile slab salmastre. Poate fi întâlnită de asemenea în heleșteie, orezării, dar și în lacuri artificiale.
Este o specie în general migratoare. Mai rar se întâlnesc populații sedentare sau care migrează pe distanțe scurte. Migrează mai devreme decât celelalte specii de rațe, plecând spre cartierele de iernat în lunile septembrie-octombrie. Se întoarce în locurile de cuibărit până în prima parte a lunii mai.
Activează de regulă ziua. Regim de hrană este omnivor, constând din insecte acvatice, crustacee mici, moluște, semințe și diferite resturi de plante. Procură hrana de la suprafața apei, cu ajutorul ciocului, specializat în filtrarea apei. Uneori înoată în cercuri pentru a crea un mic vârtej care aduce hrana la suprafață. În afara perioadei de cuibărit, rațele lingurar se adună în stoluri de până la câteva sute de indivizi.
În perioada de cuibărit manifestă un comportament teritorial pronunțat.
Cuibărește începând din aprilie sau mai, având un ritual de curtare mai discret decât al celorlalte specii de rațe. În vederea reproducerii alege zonele umede cu adâncime mică, precum lacurile eutrofe bogate în vegetație submersă, înconjurate de porțiuni mari de stufărișuri sau păpurișuri întinse. Cuibul este amplasat în apropierea apei, în pășuni umede cu iarbă înaltă, mai rar în păpuriș. Depune 9-11 ouă de culoare alb-gălbuie sau verzuie. Incubația este între 21 și 25 de zile. Femela clocește ouăle și îngrijește puii. Masculul este cel care de regulă apără teritoriul în perioada cuibăritului. La câteva ore de la ecloziune, puii părăsesc cuibul și încep să înoate după mamă în apă.

Amenințări și măsuri de conservare

Rața lingurar este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea
defectuoasă a apelor, uneori și de practicarea vânătorii, deși nu este o specie de interes major din acest punct de vedere.
Se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie, folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede, managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile speciei, construirea unor insule pentru reducerea riscului de prădare și pentru a ajuta la reproducerea speciei în zonele umede artificiale sau seminaturale, interzicerea vânătorii și controlul braconajului, limitarea folosirii plaselor pentru pescuit pentru a preveni prinderea accidentală a păsărilor, inventarierea zonelor de reproducere, identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie, promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.

Bibliografia

Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 40-41;
Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.26;
Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 76;
https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Raţă lingurar (sor.ro)