Rața roșie – Aythya nyroca
Clasificare
- Regn: Animalia
- Clasa: Aves
- Ordin: Anseriformmes
- Familie: Anatidae
- Gen: Aythya
- Specie: Aythya nyroca
Caractere de identificare
Este o rață scufundătoare de talie medie spre mică. Fruntea înaltă, ciocul ascuțit. Cioc și gât lung. La adult subcodalele și partea anterioară a abdomenului sunt albe. Masculul cuibăritor are penajul castaniu intens, cu o tentă purpurie, cu excepția subcodalelor și petei albe de pe abdomen, iar ochii sunt albi. Femela are penajul maro-închis, cu nuanță roșcată pe creștet, iar subcodalele sunt albe. Masculul în eclipsă seamănă mai mult cu femela, însă se deosebește de ea prin ochii albi și nuanța mai roșiatică a penajului. Juvenilii seamănă cu femela adultă, având corpul de culoare maroniu șters, iar subcodalele și pata de pe abdomen de un alb mai șters.
Distribuție
Cuibărește în centrul și sudul Europei și sud-vestul Asiei. În sezonul rece poate fi întâlnită în sudul Europei, Asia Mică, nordul-vestul și vestul Africii, Orientul Apropiat și Asia de Sud-Est. În România, este o specie cuibăritoare în Dobrogea (cu efective mari în Delta Dunării, Muntenia, Oltenia, Moldova, Banat și mai rar în Transilvania. Efective mai mari se înregistrează în pasaj. În ultimii ani, efective de ordinul zecilor de exemplare sunt observate iarna cu regularitate. Populația din țară este de 2.628-10.464 de perechi cuibăritoare. Populația care iernează este de 24-74 de exemplare. În timpul pasajelor pot fi observate între 10.000 și 30.000 de exemplare.
Mediul de viață și biologia speciei
În sezonul de cuibărit este întâlnită în zona lacurilor de câmpie, cu vegetație submersă abundentă, mărginite de brâuri dense de vegetație palustră emergentă constând în stufăriș, papură și sălcii. Poate cuibări și în heleșteie piscicole sau în ape salmastre. În afara sezonului de cuibărit poate fi întâlnită pe o gamă mai mare de zone umede. Preferă ape cu adâncime mică, între 30-100 cm. Trăiește ascunsă pe ochiuri de apă rămase libere în stufărișurile dese.
Hrana este de natură vegetală, în special semințe și părțile vegetative ale plantelor acvatice, însă poate consuma și moluște, crustacee, insecte sau chiar pești de talie mică. Procură hrana fie prin scufundări, fie de la suprafața apei, înotând cu ciocul sau cu capul la nivelul apei. Este o specie migratoare. Este mai puțin gregară, mai rară și mai retrasă, comparativ cu rața cu cap castaniu. Perechile se formează în cartierele de iernare. Cuibărește foarte aproape de apă, pe maluri sau pe insulițe în vegetația densă palustră.
Cuibul este construit în principal din fragmente de stuf. Perioada de cuibărit ține de la mijlocul lunii aprilie până la jumătatea lunii iunie. Ponta constând din 8-10 ouă, este incubată timp de 25 – 27 de zile. Puii sunt nidifugi.
Amenințări și măsuri de conservare necesare
Specia este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor, braconajul, mortalitatea cauzată de uneltele de pescuit, perturbarea antropogenă.
Se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie, folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede, încurajarea producției organice, managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei, crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale, respectarea legislației vânătorii, controlul braconajului, reducerea folosirii plaselor pentru pescuit previne prinderea accidentală a păsărilor, inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale, identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei, promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.
Bibliografia
- Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 144.
- Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p. 102.
- Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 135.