Stârcul cenușiu

Stârcul cenușiu-Ardea cinerea

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Pelecaniformes
  • Familie: Ardeidae
  • Gen: Ardea
  • Specie: Ardea cinerea

Caractere de identificare

Stârcul cenușiu este cel mai mare stârc din România, având lungimea corpului de 96 cm, greutatea de 1020 – 2073 g și anvergura de 175 – 195 cm. Dimorfismul sexual este redus, masculii fiind în medie mai mari decât femelele. Penajul predominant este gri, cu gâtul și pieptul albicioase. Fruntea și lateralul capului sunt de culoare albicioasă, contrastează cu sprânceana de culoare neagră care se extinde până în spatele capului prin pene lungi și elegante. Ciocul este drept, puternic, gri-gălbui, cu tentă portocalie în perioada de cuibărit. Picioarele sunt gri-gălbui, iar uneori gri fără tentă de culoare.

Numele de gen provine din cuvântul latin ardea, care înseamnă stârc, iar epitetul specific provine din cuvântul latin cinerea, care înseamnă cenușiu.

Distribuția

Stârcul cenușiu este cel mai mare stârc din România, având lungimea corpului de 96 cm, greutatea de 1020 – 2073 g și anvergura de 175 – 195 cm. Dimorfismul sexual este redus, masculii fiind în medie mai mari decât femelele. Penajul predominant este gri, cu gâtul și pieptul albicioase. Fruntea și lateralul capului sunt de culoare albicioasă, contrastează cu sprânceana de culoare neagră care se extinde până în spatele capului prin pene lungi și elegante. Ciocul este drept, puternic, gri-gălbui, cu tentă portocalie în perioada de cuibărit. Picioarele sunt gri-gălbui, iar uneori gri fără tentă de culoare.

Numele de gen provine din cuvântul latin ardea, care înseamnă stârc, iar epitetul specific provine din cuvântul latin cinerea, care înseamnă cenușiu.

Mediul de viață și biologia speciei

Stârcul cenușiu alege habitate variate, precum cele de  apă dulce precum lacuri și diferite cursuri de apă, acolo unde găsește și arbori. Se hrănește pe malurile lacurilor, heleșteielor, pe canale, în pajiști inundate. Cuibărește cel mai frecvent în coronamentul arborilor. Este o specie migratoare, parțial migratoare și dispersivă. Dispersia juvenililor survine imediat ce devin independenți.

Hrana constă în principal din pești, amfibieni, reptile, nevertebrate acvatice, dar și mamifere mici sau chiar pui de păsări. Așteaptă nemișcat în  apa mică și își urmărește prada, pe  care apoi o străpunge cu ciocul său ascuțit. Activează la răsăritul și la apusul soarelui. În timpul zilei și noaptea pot fi văzuți stând pe crengile arborilor.

Cuibăritul începe devreme, în luna martie, dacă vremea este favorabilă. Ritualul de curtare este complicat. Cei doi parteneri își întind gâturile, cu ciocurile îndreptate spre cer, clămpănesc din ciocuri, scot sunete și se ciugulesc reciproc. Partenerii rămân împreună doar un sezon de împerechere. Cuibărește în colonii simple sau mixte cu alte specii de stârci. Cuibul este construit în arborii din vecinătatea apelor, dar și pe tufe sau copaci mai scunzi, în stufăriș sau uneori pe stânci. În situații mai rare, poate cuibări pe structuri artificiale sau chiar pe sol. Cuibul din anii precedenți poate fi refolosit. La sfârșitul lunii martie femela depune 3-5 ouă, care vor fi clocite de ambii părinți între 25 și 26 de zile. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți cu pește regurgitat. La 42-55 de zile de la ecloziune puii devin capabili să zboare și părăsesc cuibul. De obicei depun ouă o singură dată pe an și doar dacă se întâmplă ca ponta să fie distrusă, depun a doua pontă.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra populațiilor de stârc cenușiu sunt legate de persecutarea din cauza consumului de pește, fiind considerată o specie păgubitoare în piscicultură, practicându-se deseori braconajul sau combaterea prin împușcare, otrăvire, înec sau prin combatere la cuib. Alte amenințări sunt pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor și alte perturbări antropogene.

Ca măsuri de conservare se impun respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene, managementul deșeurilor în zonele umede, protejarea locurilor de cuibărire și de hrănire, conservarea pădurilor aflate din vecinătatea habitatelor acvatice și a vegetației ripariene, măsuri de evitare a secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede. Lucrările silvice să se facă în afara perioadei de reproducere. Se încurajează folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, pe terenurile din vecinătate.

Este important să se respecte legislația vânătorii și să se verifice aplicarea ei, prin cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.

Se recomandă efectuarea unor cercetări care vizează impactul speciei asupra resurselor exploatate comercial precum specii de pește, crustacee, moluște pentru a se pune de acord obiectivele de conservare cu activitățile sectoarelor afectate.

Nu în ultimul rând, trebuie încurajate studiile privind inventarierea zonelor de reproducere, atât actuale, cât și potențiale, identificare a zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei, dar și studiile care vizează diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. p.106-107;
  • Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Herons, storks and ibises p. 32, Chancellor Press, London
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.84;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 63-66;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Stârc cenuşiu (sor.ro)
Follow Us