Stârcul pitic

Stârcul pitic – Ixobrychus minutus

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Pelecaniformes
  • Familie: Ardeidae
  • Gen: Ixobrychus
  • Specie: Ixobrychus minutus

Caractere de identificare

Este stârcul cel mai mic, mai mic decât o găinușă de baltă, adultul având lungimea de 33-38 cm. Masculii au coloritul gălbui cu mijlocul spatelui și aripile negricioase. Femelele și
puii au penajul cafeniu-roșcat.

Distribuție


Specia are o răspândire palearctică, având o distribuție mare ca areal. Este o specie migratoare, care iernează preponderent în centrul și sudul Africii. Populația europeană a speciei este relativ mică, fiind cuprinsă între 63.000 și 11.000 de perechi. În România, stârcul pitic se întâlnește în Delta Dunării, dar și în acele zone umede din interiorul țării, care îndeplinesc condițiile de habitat. În România populația cuibăritoare este între 27.079 și 49.335 perechi.

Mediul de viață și biologia speciei


Stârcul pitic poate fi observat în habitate specifice zonelor umede, cu stufăriș și luciu de apă, în zone cu vegetație acvatică densă. Îl mai găsim pe margini de lacuri, heleștee, marginile ale cursurilor de apă unde predomină vegetația lemnoasă. Oaspete de vară la noi în țară, este destul de greu de observat, fiind ascuns în stufărișuri. Trăiește singur sau în perechi, uneori în grupuri mici în timpul migrației. Se hrănește cu pești, amfibieni și diferite nevertebrate, precum insecte, păianjeni, moluște, crustacee. Uneori prinde chiar și reptile și păsări mici. Activează preponderent la crepuscul. Specia este monogamă.


Cuibul poate fi amplasat solitar sau în colonii mici, situate la o distanță minimă de 5 m unul față de celălalt. Sosește în locurile de cuibărit la începutul lunii aprilie. Masculul alege pentru cuib un teren cu paie, stuf și frunze, în desișul stufului, pentru a proteja puii de prădători. Cuibul este alcătuit din trestie, papură și alte resturi vegetale și are forma unei farfurii nu foarte adânci. La construirea cuibului participă ambii părinți.


Femela depune în a doua parte a lunii mai 5-7 ouă albicioase, cu tente albăstrui-verzui. Dacă sunt condiții favorabile, femela mai depune și o a doua pontă, în iunie. Incubația este asigurată de ambii părinți. După 16-19 zile puii eclozează. Rămân în cuib o perioadă de 7-9 zile, timp în care părinții îi hrănesc cu larve de insecte, insecte, mormoloci, uneori le mai duc și câte o lipitoare. După ce au părăsit cuibului, puii rămân în jurul cuibului și încă mai cer hrană de la părinți. După o lună de la eclozare, încep să zboare, devenind capabili să se hrănească singuri.

Amenințări și măsuri de conservare


Specia este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor, braconajul. Ca atare, se impun măsuri de conservare, precum: respectarea restricțiilor în zonele ripariene, managementul deșeurilor în zonelor umede, conservarea stufărișurilor și păpurișurilor întinse ca habitat caracteristic, interzicerea incendierii stufului, protejarea locurilor de cuibărire și de hrănire, conservarea pădurilor aflate în vecinătatea habitatelor acvatice, Încurajarea măsurilor de evitare a secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede.


Se încurajează folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă pe terenurile din vecinătate. Pentru evitarea braconajului, se recomandă controlul și respectarea legislației vânătorii, cooperarea între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu. Este important să fie inventariate zonele de reproducere actuale și potențiale, zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei. Studiile referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici, sunt de foarte mare importanță.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 114.
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p. 80.
  • Radu Dimitrie (1983)- Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 67.
Follow Us