Sticlete – Administrația Parcul Natural Văcărești

Sticlete – Carduelis carduelis

Clasificare

Regnul: Animalia
Clasa: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Fringillidae
Gen: Carduelis
Specie: Carduelis carduelis

Caractere de identificare

Sticletele este o cinteză de talie mică, cu lungimea corpului de 12-13 și cântărește 17-29 g. . Cuibărește în păduri joase de foioase, plantații de pin și livezi. Predominant oaspete de vară, majoritatea iernând în S și V Europei. Adesea este observat în stoluri în afara perioadei de cuibărit. Caută frecvent semințe pe ciulin, brustur sau varga ciobanului.

Adulții, colorați în culori vii, sunt ușor de recunoscut, în special după roșul de pe frunte și din jurul ciocului. Creștetul este negru, iar obrajii sunt albi. Ciocul relativ lung și foarte ascuțit, alb-gălbui. Pe spatele și pe piept are nuanțe de maroniu deschis, iar abdomenul este albicios Aripa este de nuanță negru -antracit cu pete albe și cu o bandă lată galbenă. Târtița este albă, proeminentă. Coada este neagră cu pete albe.

Juvenilii pot fi mai greu de identificat, având capul în tonuri de gri-maroniu, cu striuri fine, fără modelul în roșu, alb și negru al adultului.

Numele de gen și de specie, ,,Carduelis,, provine de la scaieții din genul Carduus, în timpul iernii grupuri numeroase de sticleți putând fi văzute pe aceste plante, ale căror semințe le consumă.

Sunetul este trisilabic, săltat și vesel. Cântecul constă în triluri rapide, note mieunate și secvențe de ciripit.

Distribuția

Sticletele este răspândit începând din Europa Occidentală până în regiunile centrale ale Siberiei, în Africa de Nord, Africa Centrală, Asia de Sud-vest, Australia, Noua Zeelandă și în unele insule din Oceania, unde a pătruns prin intervenție antropică. Este o specie politipică, cu mai multe subspecii.

Este o specie parțial migratoare în Europa, populațiile din nordul continentului petrecându-și iarna în centrul sau sudul Europei, iar cele din sudul arealului concentrându-se pe perioada iernii în regiunea nord-est africană și sud-vest asiatică. Populația din Europa reprezintă 55% din populația mondială și este cuprinsă între 27 800 000 și 42 700 000 de perechi cuibăritoare.

În România, sticletele este o pasăre sedentară. Numărul indivizilor care pot fi observați la noi în țară este mai mare iarna, întrucât în acest anotimp sosesc aici indivizi ce aparțin populațiilor din nord. Populația din România este cuprinsă între 653 125 și 1 109 338 de perechi cuibăritoare, tendința fiind descrescătoare.

Mediul de viață și biologia speciei

Sticleții cuibăresc în România, fiind păsări în general sedentare la noi. În timpul iernii se pot deplasa către regiuni mai sudice în numere mari, dacă sunt condiții nefavorabile.

Sticletele preferă atât zonele deschise, cât și pădurile. Se întâlnește în apropierea așezărilor

umane, în grădini, livezi ori parcuri, acolo unde poate găsi hrană din abundență. Se hrănește cu semințe mici, muguri, flori sau fructe, pe care le culege din tufișuri, scaieți sau din pajiști. Are un apetit deosebit pentru semințele plantelor din familia Asteraceae, cum ar fi scaieții din genul Carduus, dar apreciază mult și semințele speciilor de varga ciobanului (Dipsacus sp.). În perioada de cuibărire mai consumă și nevertebrate mai mici.

În afara sezonului de cuibărire, de la sfârșitul verii până primăvara, este o specie gregară. În perioada de cuibărire pot fi observate stoluri mici, formate din exemplarele care nu au cuibărit. Se reproduce în zonele joase ale palearcticului, în zona temperată, mediteraneană ori stepică. În Elveția cuibărește la peste 1 000 de m, ajungând vara târziu și toamna în pajiștile alpine situate la peste 2 400 m.

În România cuibărește în zonele joase, dar și la altitudini mai mari, pe văile râurilor de munte.

În perioada reproducerii, începând din luna aprilie, se instalează pe ramură uscată, dezgolită, pentru a-și marca teritoriul și pentru a fi ușor remarcat prin cântec și coloritul penajului. Cuibărește în arbori de înălțime mijlocie. Cuibul este mic, construit din iarbă uscată, mușchi și rădăcini subțiri, cu interiorul în formă de cupă, căptușit cu diverse pene. Ponta este formată din 4-5 ouă de culoare alb-albăstrui, cu pete brun roșcate. Femela clocește timp de 12-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți. Tinerele păsări ajung la maturitatea sexuală în câteva luni. Într-un sezon de reproducere, o femelă poate avea 2-3 rânduri de pui.

Amenințări și măsuri de conservare

Populațiile de sticleți pot fi amenințate de modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului, managementul defectuos al pădurii, poluare. Reducerea zonelor naturale cu scaieți în special, privează păsările de sursele de hrană necesare pe timpul iernii.

Sticleții pot deveni victime ale braconajului, fiind capturați pentru cântecul plăcut și frumusețea penajului, pentru a fi vânduți ilegal ca păsări de colivie.

În scopul conservării, se recomandă interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna păsărilor, corelarea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioada de reproducere, menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate, menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie, menținerea și interzicerea incendierii miriștilor. Pe cât posibil, este necesară reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor. Folosirea substanțelor cu toxicitatea și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în caz de necesitate și în afara sezonului de reproducere. Este foarte important să se controleze exercitarea comerțului ilegal cu sticleți.

Zonele de reproducere, atât actuale și potențiale trebuie inventariate și este bine să fie promovate studiile referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei.

Bibliografia

- - - - Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 552-553;
      - Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Passerines p. 268, Chancellor Press, London
      - Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.380;
      - https://pasaridinromania.sor.ro
      - Ornitodata | Sticlete (sor.ro)
      - https://ornitodata2.sor.ro/specii/531/sticlete-carduelis-carduelis