Coțofana

Coțofana – Pica Pica

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Passeriformes
  • Familie: Corvidae
  • Gen: Pica
  • Specie: Pica Pica  

Caractere de identificare

Coțofana este o pasăre ușor de recunoscut, având penajul negru cu alb pe umeri și pe piept, iar coada foarte lungă, cu irizații verzui se mișcă sacadat, atunci când este ridicată. Lungimea corpului este de 40-51 cm, din care numai coada este de 20-30 cm. Nu prezintă dimorfism sexual. Zboară cu bătăi rapide din aripi, fâlfâit, în traiectorie dreaptă, cu planări orizontale, iar pe aripile rotunde și scurte se observă benzi mari albe.

Distribuția

Coțofana este o specie larg răspândită în Eurasia, regăsindu-se din Portugalia, în est, până în China, Coreea și  Japonia, unde a fost introdusă. Lipsește în nordul Rusiei, iar în sudul Asiei lipsește din India și o parte dintre țările nordice acesteia. Este o specie sedentară pe tot arealul. Poate fi regăsită și în nordul Africii, din Maroc până în Tunisia.

Populația europeană este de 7 500 000 și 19 000 000  perechi cuibăritoare.

În România, populația de coțofană este cuprinsă între 668 969 și 822 706 de perechi cuibăritoare, fiind stabilă.

Mediul de viață și biologia speciei

Coțofana se întâlnește în special în regiunile de șes, dar și în zonele de munte până la altitudini de 2 500 m. Unele subspecii urcă până la 4000 m. Păsările din această specie pot trăi în diferite habitate, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau liziera pădurilor, dar și și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș și chiar în păduri. Preferă locurile deschise și luminoase, precum parcuri, grădini, terenuri agricole și pajiști din apropierea apelor. Coțofenele încep să activeze înainte de răsăritul soarelui și își încetează activitatea înainte de apus. În sezonul de reproducere formează perechi. În afara perioadei de împerechere trăiesc în grupuri care în cursul iernii pot forma stoluri de până la câteva sute de exemplare. Longevitatea maximă este de 21 de ani. Atinge maturitatea sexuală la un an. Coțofana se hrănește în general la sol. Prinde insecte pe care le poate regurgita și depozita apoi într-o groapă. Este o specie omnivoră, hrănindu-se cu nevertebrate, dar și cu și semințe, fructe și chiar semințe de conifere. Hrană de origine vegetală este consumată în special în afara sezonului de reproducere. Intră în cuibul altor specii de păsări, din care ia ouăle și puii. Mai capturează și diverse reptile și mamifere mici, consumând chiar și detritus. Deși are reputația de a fura obiecte lucioase, în special obiecte valoroase din argint, se pare că acest lucru se petrece arareori în realitate.

Este o specie monogamă. Cuibul este construit de ambii parteneri în 5-6 săptămâni. Constă dintr-o cupă din pământ căptușită cu rădăcini, iarbă și fire de păr, menținută într-o structură formată din ramuri. Cuibul are de obicei două intrări. Este poziționat într-un arbore sau într-un tufiș, la câțiva metri de sol. Femela depune 4-9 ouă gri-verzui cu pete maronii. Incubația este asigurată de către femelă și durează 16-21 de zile, în tot acest timp femela fiind hrănită de mascul. Ambii părinți hrănesc puii, dar cel care apără cuibul este masculul. Juvenilii zboară de la cuib după 25-29 de zile, însă familia rămâne împreună până toamna.

Amenințări și măsuri de conservare

Populațiile de coțofană pot fi amenințate de contaminarea prin produse agricole, alterarea și pierderea de habitat cauzate de schimbarea folosirii terenurilor, pierderea și deteriorarea zonelor de reproducere, mortalitatea cauzată de prădători, vânătoarea în timpul perioadei de reproducere, alte activități antropogene.

În vederea conservării se recomandă menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate, menținerea miriștilor și interzicerea incendierii acestora, reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente, evitarea folosirii erbicidelor în perioadele critice, cum ar fi perioadele de reproducere. În zonele deschise agricole este bine să se păstreze un mozaic de habitate cu pâlcurilor de arbori și a arbuști. Incendiile ilegale în tufărișuri este de dorit să fie prevenite și în cazul înfăptuirii să fie penalizate. Trebuie acordată importanță menținerii zonelor critice de reproducere, controlului și penalizării distrugerii cuiburilor, iar vânătoarea trebuie limitată.

Sunt de folos și este bine să fie promovate studiile referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, în special cele care vizează parametrii demografici, să se inventarieze zonele de reproducere actuale și potențiale și să se identifice zonele importante pentru conservarea speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 522
  • Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, p. 202, Chancellor Press, London
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.360;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 250;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Coţofană (sor.ro)
Follow Us