Egreta mică

Egreta mică – Egretta garzetta

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Pelecaniformes
  • Familie: Ardeidae
  • Gen: Egretta
  • Specie: Egretta garzetta

Caractere de identificare

Egreta mică este un stârc de dimensiuni medii, zvelt și elegant, cu penajul este de un alb imaculat. Comparativ cu femela, masculul este puțin mai mare. Picioarele sunt negre, dar cu degetele galbene. Picioarele sunt mai scurte raportat la lungimea corpului, comparativ cu egreta albă, iar proiecția lor în zbor este moderată, iar aripile par inserate central. În perioada reproducerii își dezvoltă două pene elegante pe ceafă, mult căutate în trecut ca podoabe vestimentare. Ciocul este negru, Lorumul este gri-albăstrui în cea mai mare parte a anului, iar în perioada de curtare capătă o nuanță roșiatică. În afara coloniilor este de obicei tăcută și doar atunci când își ia zborul emite un sunet răgușit, asemănător cu cel al ciorii de semănătură. Păsările din colonii emit sunete răgușite și puternice, ca o gargară.

Distribuția

Arealul de răspândire al speciei este pe întreg continentul european, cu excepția Peninsulei Scandinave. Iernează pe continentul african.
Populația europeană a speciei este relativ mică, fiind cuprinsă între 66 700 și 84 800 de perechi. Deși perioada 1970-1990, populația a înregistrat o tendință crescătoare, în prezent se află într-un ușor declin.
În România, populația de egretă albă este de circa 4 000-8 000 de perechi. Efective mai mari sunt prezente în Italia, Franța, Spania, Azerbaidjan și Rusia. În timpul pasajelor pot fi observate pe teritoriul României între 20 000 și 50 000 de exemplare.

Mediul de viață și biologia speciei

Pentru cuibărit preferă zonele mlăștinoase, delte și bălți, cu pâlcuri de arbori. Este specia cea mai tăcută dintre egrete. Cuibărește în colonii mixte, alături de alte specii de stârci și cormorani. Longevitatea maximă cunoscută este de 22 de ani.
Vânează stând la pândă sau deplasându-se cu atenție în ape mici. Se hrănește cu pești de până la 10 cm lungime, amfibieni și alte mici animale acvatice (în special insecte și moluște). În timpul cuibăritului, părinții se deplasează zilnic pe distanțe între 7 și 13 km de colonie pentru a se hrăni.
Oaspete de vară la noi în țară, sosește la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Își amplasează cuibul, construit din crengi și stuf, pe sălcii și uneori în stuf sau lăstărișuri dese din apropierea bălților. La construirea cuibului participă cei doi părinți. În colonii, cuiburile sunt plasate la o distanță de până la 4 m unul de altul. Între a doua jumătate a lunii mai și prima jumătate a lunii iunie, femela depune 3-4 ouă de culoare verzuie. Incubația este de 21-25 de zile și este asigurată de ambii părinți. Puii rămân în cuib în jur de 30 de zile. Ei părăsesc cuibul înainte de a putea zbura, cățărându-se cu multă abilitate printre crengi. Ei continuă să fie hrăniți de părinți până la vârsta de 40 de zile, când devin independenți.

Amenințări și măsuri de conservare

Egreta albă este amenințată de pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea
defectuoasă a apelor, braconaj.
În scopul conservării populațiilor de egretă albă, se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene, managementul deșeurilor în zonele umede, protejarea locurilor de cuibărire și de hrănire, conservarea pădurilor aflate în vecinătatea habitatelor acvatice, menținerea și conservarea stufărișurilor întinse cu apă permanentă, protecția coloniilor, interzicerea incendierii stufului. Este bine ca lucrările silvice de orice natură să se efectueze în afara perioadei de reproducere a speciei. Pe terenurile din vecinătate să se folosească doar produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă. Măsurile de evitare a secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede sunt de maximă importanță.
Sunt necesare cercetări pentru evaluarea impactului speciei asupra resurselor exploatate comercial (gâște, crustacee, moluște) și să se armonizeze obiectivelor de conservare cu activitățile sectoarelor afectate.
Legislația vânătorii se impune a fie respectată, iar în acest sens este de dorit o bună cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu.
Sunt de folos și este bine să fie promovate studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale, identificarea zonelor de migrațiune, hrănire și aglomerare.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 102-103;
  • Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Herons, storks and ibises p. 30, Chancellor Press, London
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.82;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 660;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Egretă mică (sor.ro)
Follow Us