Măcăleandrul – Erithacus rubecula
Clasificare
- Regn: Animalia
- Clasa: Aves
- Ordin: Passeriformes
- Familie: Muscicapidae
- Gen: Erithacus
- Specie: Erithacus rubecula
Caractere de recunoaștere
Lungimea corpului este de 14 cm. Cunoscut și sub numele de gușă roșie, măcăleandrul se remarcă prin pata ruginie de pe bărbie și piept, în restul corpului penajul fiind cafeniu la ambele sexe.
Distribuția
Este o specie cu o mare arie de răspândire, care se întinde din Europa până în Siberia, nordul Africii și Turcia. Păsările din nordul și estul continentului migrează iarna spre sud-vest. Arealul de iernare se întinde din marea Britanie până în Spania și Maroc, precum și în sud-estul Europei. Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 58.700.000 și 90.500.000 de perechi, ceea ce reprezintă 90% din populația globală, fiind în creștere. În România, măcăleandrul este frecvent în toată țara, din câmpie până în zonele montane. Populația cuibăritoare a speciei în România este de 2.586.175 și 3.164.275 de perechi.
Mediul de viață și biologia speciei
Măcăleandrul preferă zonele cu alternanță de desișuri cu terenuri deschise. În nordul Europei preferă molidișurile și pădurile de amestec. Măcăleandrul este o pasăre retrasă, fără a fi însă sperioasă. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Se hrănește cu diverse nevertebrate, cu semințe și diferite fructe cărnoase. Specie diurnă, însă se activează și dacă există surse de lumină artificială, sau atunci dacă lumina lunii este foarte puternică. Păsările care migrează se întorc în februarie pentru reproducere.
Cuibărește în habitate umbroase, pe care le găsește în păduri, tufărișuri și parcuri. Este o pasăre comună în grădini, parcuri și păduri dese sau cu subarboret. Este o specie teritorială și monogamă. În timpul ritualului nupțial, masculul hrănește femela. Instalează cuibul în scorburi, rădăcina copacilor, fisuri din pereți. Cuibul poate fi și suspendat, de regulă până la 1,40 m deasupra solului. Cuibul este construit de către femelă din diferite resturi vegetale și este căptușit cu păr de animale și rădăcini subțiri.
Depune de regulă două, mai rar trei ponte pe an, care sunt formate din 5-7 ouă. Clocitul este asigurat numai de către femelă, pe durata a 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după 12-15 zile de la eclozare. La creșterea puilor participă ambii părinți.
Amenințări și măsuri de conservare
Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului, dar și poluarea sunt factori care pot amenința populațiile de măcăleandru. Pentru conservare sunt necesare potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice, menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate, păstrarea unui mozaic de habitate cu prezența pâlcurilor de arbori și a arbuștilor în zonele deschise agricole, menținerea unor coridoare între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate, evitarea împăduririi zonelor de stufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restitui habitatele aflate în stare degradată, prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri. Este necesară inventarierea zonelor de reproducere, a zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei. Este utilă și promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.
Bibliografia
- Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 396.
- Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 199.