Pițigoiul mare

Pițigoiul mare

Pițigoiul mare- Parus major

Clasificare

  • Regnul: Animalia
  • Clasa: Aves
  • Ordin: Passeriformes
  • Familie: Paridae
  • Gen: Parus
  • Specie: Parus major 

Caractere de identificare

Piţigoiul mare este cu siguranţă cel mai cunoscut dintre speciile de pițigoi.

Pițigoiul mare cuibărește în scorburi naturale sau artificiale. Iarna poate fi observat adesea la hrănitorile amplasate în localități și în parcuri, consumând semințe de floarea soarelui, miez de nucă, grăsime dar și mere. 

Numele de gen – Parus – provine din denumirea în limba latină a pițigoilor. Epitetul specific provine din cuvântul latin maior care înseamnă mai mare, fiind cel mai mare dintre pițigoi, având lungimea corpului de13-15 cm. Cântăreşte, în medie 11,9 – 22,1 g.

            Capul este negru lucios cu pete mari albe pe obraji.  Pe partea ventrală, penajul este de culoare galbenă, cu o bandă mediană neagră, iar dorsal este verzui-închis. Pe aripa gri-albăstruie prezintă o bandă albă.

Sexele sunt relativ similare, masculul cu un galben mai intens ventral şi cu banda neagră de pe mijlocul abdomenului mai lată, în timp ce femela are un gălbui mai puțin intens, cu banda neagră mai îngustă și adesea întreruptă.

Juvenilii sunt asemănători adulţilor, de care se deosebesc însă prin pata de pe obraz de o nuanţă gălbuie, cu marginea inferioară neagră incompletă.

Pițigoiul mare poate fi deseori auzit și recunoscut de către persoanele cu experiență, după un sunet trisilabic repetat, caracteristic, însă este capabil să emită peste 40 de tipuri de cântece și semnale.

Distribuția

Pițigoiul mare este o specie larg răspândită în toată Europa, Asia de Vest și Africa de Nord-Vest, în zona temperată cu climat temperat continental, oceanic sau mediteranean. În Asia poate fi găsit și în zonele tropicale. În Europa, populația este între 65 100 000 și 106 000 000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 30% din populația mondială.

 În România este prezent pe aproape întreg teritoriul, din Delta Dunării până în zonele montane, exceptând zonele montane înalte și golul alpin.

Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 4 812 726 și 5 698 871 de perechi.

Mediul de viață și biologia speciei

Piţigoiul mare se întâlneşte la câmpie, în zonele colinare, dar apare și la munte. Ajunge în unele regiuni, până la 1 850-1 900 m altitudine. În România, pițigoiul mare este prezent în diferite tipuri de habitate, fiind cel mai puțin pretențios dintre speciile de pițigoi. Poate fi observat în păduri de foioase, mixte sau de conifere, dar și în grădinile, livezile sau parcurile din interiorul localităților, oriunde găsește scorburi sau cavități adecvate pentru cuibărit. Este o specie sedentară. În afara perioadei de cuibărire se deplasează în căutarea unor zone cu mai multă abundență de hrana, împreună cu alte specii de pițigoi, de care se deosebește prin talia mai mare. Longevitatea maximă este de 15 ani și patru luni. Ajunge la  maturitatea sexuală la vârsta de un an.

În timpul cuibăritului caută ouă, adulți și larve de insecte, dar consumă și hrană de origine vegetală, precum amenți sau muguri. Puii sunt hrăniți în special cu omizi, foarte valoroase în perioada de creștere. În timpul iernii, dieta este compusă în primul rând din semințe oleaginoase și fructe uscate. Este un vizitator des întâlnit la hrănitorile de păsări. Spre deosebire de alte specii de pițigoi, având talie mare, acest pițigoi poate fi văzut hrănindu-se o perioadă mai lungă de timp pe sol decât alte specii de pițigoi. Pițigoii mari se adaptează foarte ușor la noi surse de hrană, au capacitatea de a învăța noi modalități de procurare a hranei și de a-și însuși tehnici prin imitare.  În 1921 fiind observați pentru prima dată pițigoi mari deschizând capacele de carton ale cutiilor de lapte lăsate în fața ușilor, pentru a obține spuma hrănitoare plină de grăsime, într-o localitate din Marea Britanie, ulterior fiind observate păsări cu acest comportament în sute de orășele din Anglia, Țara Galilor și Irlanda.

Cuiburile de pițigoi mare pot fi prădate de ciocănitori, însă principalul prădător este nevăstuica (Mustela nivalis), care se poate strecura cu ușurință prin gaura cuibului, puii de pițigoi fiind o hrană apreciată de acest mamifer.

Pe perioada sezonului de reproducere, pițigoiul mare se comportă ca o specie monogamă. Masculul este foarte zgomotos, în special în perioada ritualului nupțial, atunci când devine teritorial și cântă pentru atragerea partenerului. Perioada de reproducere începe în aprilie și durează până în iunie. Cuibărește în scorburi, dar nu evită nici cuiburile artificiale, căsuțele poștale, ghivecele de flori sau chiar țevile metalice. Femela construiește cuibul din mușchi, fire de iarbă, frunze, pene, lână și păr din blana animalelor. Într-un sezon de reproducere, începând din luna aprilie-martie, o pereche depune două ponte.  Fiecare pontă este compusă din 3-18, cel mai adesea 9 ouă albe, pătate cu ruginiu și mate. Femela clocește timp de 13-14 zile, timp în care masculul o hrănește. Puii devin capabili să părăsească cuibul după 20-22 de zile, însă cei doi părinți îi apără și îi hrănesc până la vârsta de 40 de zile.

Amenințări și măsuri de conservare

Piţigoiul mare este ameninţat de modificarea, fragmentarea sau pierderea habitatului, managementul defectuos al pădurii și poluare.

Pentru conservare se recomandă să se interzică noile proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie, interzicerea defrișării și schimbarea folosinței terenului.

Lucrările silvice trebuie corelate cu biologia speciei, pentru a se evita perturbările în perioada de reproducere.

Se urmărește să se diminueze folosirea insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură, iar în caz de necesitate și în lipsa alternativelor, substanțele cu toxicitate și persistență minimă ar trebui aplicate pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de cuibărit.

Se recomandă menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii, menținerea a cel puțin 30 de arbori pe hectar pentru cuibărirea în scorburi, menținerea stratului de subarbuști în pădurile exploatate. Este de folos să se  instaleze cuiburi artificiale pentru pițigoiul mare.

Este foarte important să se efectueze monitorizarea anuală standardizată pentru a determina tendințele populaționale, identificarea zonelor de reproducere, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei, dar și promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei.

Bibliografia

  • Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 486-487;
  • Lars Svensson, Hakan Delin, 1988, Photographic guide to the birds of Britain and Europe, Passerines p. 254, Chancellor Press, London
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p. 342;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 211;
  • Jim Flegg (editor), 1994, Birds of the Brithish Isles, Blue and great tits, p. 285-289, tipărit de Little Brown, tipografia Black Cat pentru Bookmart Ltd, Leicester;
  • Fisher J.B., Hinde R.A., 1949- The opening of milk bottles by birds, Br. Birds, 42, 1949, p. 347-57;
  • Ackerman Jenifer, 2018, Geniul păsărilor, trad. din engleză Cristina Rusu, il. de John Burgoyne, consultant de specialitate Angela Petrescu, Edit. Publica, București, p.22-23.
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ https://pasaridinromania.sor.ro/specii/503/pitigoi-mare-parus-major/  Ornitodata | Piţigoi mare (sor.ro)
Follow Us