Privighetoarea roșcată

Mediul de viață și biologia speciei

Trăiește în păduri cu strat bogat de subarboret, în parcuri, lunci și tufărișuri, adesea în apropierea zonelor umede, dar și în zone mai aride cu tufișuri dese. Foarte frecvent poate fi întâlnită în habitate antropizate, precum livezi, grădini și parcuri din localități. Longevitatea maximă este de opt ani și patru luni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an.

Hrana este compusă din insecte adulte și larve, păianjeni, melci, alte nevertebrate de talie mică. Fructe și uneori semințe. Se hrănește atât de pe sol, cât și din stratul de frunziș. Este o specie monogamă, sezonul de cuibărit începând de la mijlocul lunii mai. Cântecul nupțial este efectuat în special de către mascul, pe toată durata zilei, seara și uneori toată noaptea. Cântecul este caracteristic, foarte frumos și cu numeroase intonații, variind în funcție de găsirea unei femele și stabilirea unei perechi. Sezonul de împerechere este extrem de epuizant pentru masculi, care consumă o mare cantitate de energie, cântând și alungând alți pretendenți din propriul teritoriu.

Cuibul este instalat pe sol sau în vegetația joasă, în desiș, la maximum 30 cm de la sol, foarte bine camuflat. Este construit de către femelă din diverse materiale vegetale, precum frunze uscate și fire de iarbă. Ponta este formată din 4-6 ouă, clocite de femelă timp de 13-14 zile. Ouăle sunt de culoare albastru-deschis sau albastru-verzui, pătate foarte fin cu maro-roșcat. Puii rămân în cuib 11-12 zile, până ating vârsta de zbor, în tot acest timp fiind hrăniți de către ambii părinți.