Rața mică

Rața mică- Anas crecca

Clasificare

  • Clasa: Aves
  • Ordin: Anseriformes
  • Familie: Anatidae
  • Gen: Anas
  • Specie: Anas crecca

Caractere de identificare

Este cea mai mică dintre speciile de rațe, așa cum sugerează și denumirea populară. Corpul este lung de 34-38 cm, iar anvergura este 53-59 cm. Cântărește 200- 450 g. Gâtul este scurt, aripile sunt înguste și ascuțite. Oglinda este de culoare verde-lucioasă la ambele sexe.
Ca la toate rațele, dimorfismul sexual este prezent și în cazul raței mici. Adultul mascul
cuibăritor are capul castaniu cu verde pe lateral, zona verde fiind mărginită de o bandă galbenă îngustă. Subcodal, pe lateral, prezintă o zonă triunghiulară galbenă, mărginită cu negru. Pe lateral are o linie orizontală albă.
Femela este maronie, brăzdată de pete negre.

Distribuția

Rața mică are o răspândire foarte largă, arealul ei cuprinzând toată Europa, America de Nord și Asia. Cuibărește în partea nordică și temperată a arealului. În Europa, populația cuibăritoare de rață mică este estimată la 557 000 -915 000 de perechi.
În România, rața mică poate fi întâlnită în special în pasaj și în perioada de iarnă, pe lacuri naturale și artificiale, iazuri, estuare, delte, lagune și mlaștini. În perioada de cuibărit sunt populații mici în Transilvania și nordul Moldovei, în zonele acvatice montane, depresionare și de coastă.
Numărul de rațe mici care cuibăresc în România este de 0-3 perechi. Iernează la noi între 1 150 și 19 951 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi văzute între 200 000 și 300 000 de exemplare.

Mediul de viață și biologia speciei

În perioada de cuibărit, rațele mici se adună în stoluri. Este o specie predominant migratoare. În partea de sud a arealului se întâlnesc mici populații sedentare. Migrația de toamnă începe din luna iulie și culminează în lunile octombrie-noiembrie. Se întorc în cartierele de iernare în lunile martie- aprilie. În perioada de iarnă poate fi întâlnită și pe ape deschise, lacuri, delte, câmpii inundate.
Este considerată una dintre rațele cu zborul cel mai rapid. Poate atinge peste 120 km/oră în zbor. Se ridică de pe apă foarte ușor în zbor, cu bătăi rapide și dese de aripi.
Este o specie omnivoră. În perioada de cuibărit, hrana este predominant formată din mici nevertebrate, precum moluște, crustacee, insecte adulte și larvele acestora. Uneori consumă și amfibieni sau pești de talie mai mică. Iarna se hrănește și cu semințe de plante acvatice, resturi de plante, ieșind frecvent din apă să pască sau să culeagă semințe de pe terenurile agricole. Este foarte gălăgioasă, mai ales în zbor. În timpul cuibăritului este activă ziua, însă în pasaj și în timpul iernii are o activitate crepusculară sau chiar nocturnă.
Habitatele alese pentru cuibărit sunt apele de mică adâncime, permanente, cu vegetație densă. Perechile se formează încă din perioada de iarnă, sosind împreună în teritoriul de cuibărit începând cu luna aprilie. Cuibul este construit pe sol, în vegetație densă, în vecinătatea apei, ca o mică adâncitură în pământ, căptușită cu iederă și frunze. Femela depune o singură pontă pe an, constând din 8-11 ouă galben-verzui. Masculul participă foarte puțin la creșterea puilor. Clocitul durează 21-23 de zile, puii fiind nidicoli și urmând femela în apă la câteva ore după ecloziune. Ei sunt dependenți de femelă timp de 25-30 de zile, apoi încep să zboare.

Amenințări și măsuri de conservare

Amenințări pentru rața mică pot fi pierderea și alterarea habitatului, poluarea și gestionarea
defectuoasă a apelor, vânătoarea.
Se recomandă respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, menținerea vegetației palustre la un nivel ecologic optim, managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie, folosirea produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede, managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile speciei, crearea insulelor pentru reducerea riscului de prădare și pentru a ajuta la reproducerea speciei în zonele umede artificiale sau seminaturale, interzicerea vânătorii și braconajului, limitarea folosirii plaselor pentru pescuit pentru a preveni prinderea accidentală a păsărilor, inventarierea zonelor de reproducere, identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie, promovarea studiilor referitoare la biologia speciei.

Bibliografia

  •  Fântână Ciprian, Kovács Istvan, Benkő Zoltán, Daròczi Szilárd, Domșa Cristian, Veres-Szászka Judit (editori), 2022, Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediția a II-a – Iubește păsările, salvează natura!, Proiect finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor- Direcția Biodiversitate, coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, produs de EXCLUS PROD SRL, p. 30-31;
  • Svensson (text și hărți), 2017, Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană, traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică română, Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu, p.28;
  • Radu Dimitrie, 1983, Mic atlas ornitologic – Păsările lumii, Editura Albatros, București, p. 75;
  • https://pasaridinromania.sor.ro/ Ornitodata | Raţă mică (sor.ro)
Follow Us